Cu timpul prin mine
Timpul se scurge plăpând printre mine
I-aud doar foşnetul glasului-gând
Târându-se-n umbră , privirea-ntorcând
Ca recile-n sânge jivine.
Îi stau înainte cu trupul vibrând
Întors mă priveşte, închis către sine
Şi moartea aleargă prin negrele-i vine
Îi stau şi-l privesc aiurând.
Nu lua niminic in serios. Caragiale avea dreptate. Numai prostul e serios. Sunt versurile unui individ atat de singur incat nici macar cu el nu mai e, dar care se amuza. Teribil monser.
Exista creiere doar pentru pane.
(blogui-m-as si n-am cui). Mofturi!
Exista creiere doar pentru pane.
(blogui-m-as si n-am cui). Mofturi!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu