Nu lua niminic in serios. Caragiale avea dreptate. Numai prostul e serios. Sunt versurile unui individ atat de singur incat nici macar cu el nu mai e, dar care se amuza. Teribil monser.

Exista creiere doar pentru pane.

(blogui-m-as si n-am cui). Mofturi!

joi, 21 februarie 2008

Cu timpul prin mine

Timpul se scurge plăpând printre mine
I-aud doar foşnetul glasului-gând
Târându-se-n umbră , privirea-ntorcând
Ca recile-n sânge jivine.

Îi stau înainte cu trupul vibrând
Întors mă priveşte, închis către sine
Şi moartea aleargă prin negrele-i vine
Îi stau şi-l privesc aiurând.

Niciun comentariu: