Nu lua niminic in serios. Caragiale avea dreptate. Numai prostul e serios. Sunt versurile unui individ atat de singur incat nici macar cu el nu mai e, dar care se amuza. Teribil monser.

Exista creiere doar pentru pane.

(blogui-m-as si n-am cui). Mofturi!

luni, 7 aprilie 2008

În linişte

Păşesc în linişte în urma ta
Îţi ador fiecare mişcare
Închinând sacrificiul lucrului
Ce se poate mişca în mine
În urma ta şi în mine
Ca o umbră care se naşte afară
Din luminarea înăuntrului.
Taina paşilor mei?
Nu o înţeleg. Dar o urmez.
Cu credinţă.
Aşa cum umbra te respectă umilă
Într-un colţ al jurului tău
De care uiţi mereu.

Eu tânjesc
Să fiu întunericul umbrei
Uitate mereu într-un colţ
Din viaţa ta.

Niciun comentariu: