La oglindă

În faţa mea încerc să exist.
Şi o fac speriindu-mă atât de des
De noua încântare a oglinzii.
Fiecare descoperire e un cer nou.
Nu aş căuta niciodată să văd
Din ce e făcută oglinda.
Prea e fascinant chipul de acolo.
Să ne privim în oglindă cu atenţie.
Şi cu pseudo-narcisism.
Poate învăţăm să iubim.
Chiar dacă doar iubim iubirea.
Ca o oglindă, care oglindeşte totul
Dar pe ea nu se poate niciodată oglindi.
Să vezi atunci cât e de greu
Ca în faţa ta, cu neruşinare,
Să încerci să exişti.
Perfid, pas cu pas.
Daa, uite-mă-s!
Mă recunosc.
Şi cu stupoare descoperi
Desigur, prea târziu,
Că ochiul de sticlă prin care credeai,
Sperai că te priveşti,
Nu era o oglindă. Te-ai păcălit.
Era doar o fereastră.








De la început

Şi-atunci
Atunci când acum
Va fi de nerecunoscut
Când marea va curge
Ca de la început
Când lumea
Va gânguri demonic
În aşteptarea... primului păcat
Vei veni tu
C-un şarpe însetat
Dansând pe după gât
Pe după gât de lut
Din lutul neînceput
Din mărul negustat
Iar atunci, eu voi plânge, copil împieliţat,
Şi-ţi voi muşca
De-acolo,
De la-nceput.