Nu lua niminic in serios. Caragiale avea dreptate. Numai prostul e serios. Sunt versurile unui individ atat de singur incat nici macar cu el nu mai e, dar care se amuza. Teribil monser.

Exista creiere doar pentru pane.

(blogui-m-as si n-am cui). Mofturi!

joi, 28 februarie 2008

În spatele cortinei

Zâmbetele de sub fard au dispărut
Zgomotul tuturor paşilor şi-a pierdut ultimul ecou.
Acum e linişte.
Şi scena e goală
Spectacolul nu se mai joacă.
Actorii au îmbătrânit.
Unii au murit, credeau
Când au venit că vor urca pe marile scene.
Dar nu au făcut decât repetiţii.
Niciodată în serios.
Întotdeauna în spatele cortinei
Ca să nu vadă
Spătarele goale ale scaunelor
Ca nişte pietre de mormânt.
Îşi ştiau rolurile aşa de bine, că nici acasă când se duceau
Nu mai erau ei.
Unul era amorez,
Alta adulterină.
Unul, un împărat în declin
Altul declinul însuşi.
Genii, nebuni, ...
Un băiat, s-a sinucis odată pe scenă
Şi apoi n-a mai trăit.
Aşa de bine îşi învăţase rolul.
De mâine încep alte repetiţii
Şi câţiva actori tineri sunt convinşi
Că vor juca pe marile scene.
Dac-ar şti...

Niciun comentariu: